Maundy joi fapte pentru copii
Joia Mare (cunoscută și sub numele de Joia Mare, Joia Mare și sfântă, Joia Pură și joia misterelor) este sărbătoarea creștină sau ziua sfântă, care se încadrează în Joia dinaintea Paștelui. Acesta comemorează Maundy și Cina cea de Taină a lui Isus Hristos cu Apostolii așa cum este descris în Evangheliile canonice. Este a cincea zi a Săptămânii Sfinte și este precedată de Miercurea sfântă și urmată de Vinerea Mare.
data este întotdeauna între 19 martie și 22 aprilie inclusiv, dar aceste date se încadrează în zile diferite, în funcție de faptul dacă Calendarul Gregorian sau Iulian este folosit liturgic. Bisericile orientale folosesc în general Calendarul iulian, și astfel sărbătoresc această sărbătoare pe tot parcursul secolului 21 între 1 aprilie și 5 mai în calendarul Gregorian mai frecvent utilizat. Liturghia ținută în seara zilei de Joia Mare inițiază Triduumul de Paște, perioada care comemorează patimile, moartea și învierea lui Hristos; această perioadă include Vinerea Mare, Sâmbăta Mare și se încheie în seara Paștelui. Liturghia sau slujba de închinare este în mod normal sărbătorită seara, când vineri începe conform tradiției evreiești, deoarece Cina cea de Taină a avut loc la sărbătoarea Paștelui.
Nume în limba engleză
utilizarea numelor “Joia Mare”, “Joia Mare”, iar celelalte nu sunt distribuite uniform. Ceea ce este considerat numele normal al zilei variază în funcție de zona geografică și de loialitatea religioasă. Astfel, deși în Anglia” Joia Mare ” este termenul normal, termenul este rar folosit în Irlanda sau Scoția în contexte religioase. Oamenii pot folosi un termen într-un context religios și altul în contextul calendarului civil al țării în care trăiesc.
Biserica Anglicană folosește numele “Joia Mare” în Cartea Rugăciunii comune, în timp ce tratează “Joia Mare” ca un nume alternativ pentru Ziua Înălțării. Dar, în afara textelor oficiale ale Liturghiei, anglicanii aplică uneori numele” Joia Mare ” cu o zi înainte de Vinerea Mare.
Biserica Romano-Catolică, chiar și în țările în care “Joia Mare” este numele în legislația civilă, folosește numele “Joia Mare” în cărțile sale liturgice oficiale în limba engleză. Enciclopedia Catolică folosește termenul “Joia Mare”, iar alte texte Catolice folosesc uneori și acest termen în primul rând sau alternativ.
Biserica Metodistă Unită folosește numele “Joia Mare” în cartea sa de închinare UM, dar în alte surse oficiale folosește atât “Joia Mare”, cât și “Joia Mare”.
ambele nume sunt folosite și de alte confesiuni creștine, inclusiv Biserica Luterană sau porțiuni ale Bisericii Reformate. Biserica Presbiteriană folosește termenul “Joia Mare” pentru a se referi la ziua sfântă în sursele sale oficiale.
în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, numele pentru ziua sfântă este, în ritul bizantin, “Joia Mare și sfântă” sau “Joia Sfântă”, iar în Ortodoxia de rit Occidental “Joia Mare”, “Joia Sfântă” sau ambele. Biserica Ortodoxă Coptă folosește atât termenii” Joia Mare”, cât și” joia legământului ” pentru ziua sfântă.
în Biserica maronită și Biserica Ortodoxă siriacă, numele este “joia tainelor”.
“Joia Mare” este numele oficial în legislația civilă din Anglia și Filipine.
ziua a fost, de asemenea, cunoscută în limba engleză ca Shere joi (de asemenea, scris joi pură), de la cuvântul shere (care înseamnă “curat” sau “luminos”). Acest nume s-ar putea referi la Actul de curățare sau la faptul că bisericile ar schimba culorile liturgice din tonurile întunecate ale Postului Mare, sau pentru că era obișnuit să tunzi barba în acea zi sau dintr-o combinație de motive. Acest nume este înrudit cu cuvântul încă folosit de-a lungul Scandinavia, precum suedez “Skärtorsdag”, daneză “Skærtorsdag”, norvegiană “Skjærtorsdag”, Faroeză “Skírhósdagur” și “Skírisdagur” și Islandeză “Skírdagur”. Sk oktokr în suedeză este, de asemenea, un cuvânt arhaic pentru spălare.
derivarea numelui “Maundy”
majoritatea cărturarilor sunt de acord că cuvântul englezesc Maundy în acest nume pentru ziua respectivă este derivat prin limba engleză mijlocie și limba franceză veche mandent, din limba latină mandatum, primul cuvânt al expresiei “Mandatum novum do vobis ut diligatis invicem sicut dilexi vos” (“o nouă poruncă pe care v-o dau vouă, să vă iubiți unii pe alții; așa cum v-am iubit”), declarația lui Isus în Evanghelia după Ioan 13:34 prin care Isus le-a explicat apostolilor semnificația acțiunii sale de a le spăla picioarele. Expresia este folosită ca antifon cântat în Ritul Roman în timpul ceremoniei “Mandatum” a spălării picioarelor, care poate fi ținută în timpul Liturghiei sau într-un alt moment ca eveniment separat, în timpul căruia un preot sau episcop (reprezentându-l pe Hristos) spală ceremonial picioarele altora, de obicei 12 persoane alese ca secțiune transversală a comunității.
alții teoretizează că numele englezesc “Joia Mare” a apărut din “coșuri maundsor” sau “poșete maundy” de pomană pe care regele Angliei le-a distribuit anumitor săraci de la Whitehall înainte de a participa la Liturghie în acea zi. Astfel, “maund” este conectat la mendicare Latină, și mendier Franceză, să cerșească. O sursă din Sinodul Bisericii Luterane–Missouri afirmă, de asemenea, că, dacă Numele ar fi derivat din latinescul mandatum, am numi ziua Mandy joi, sau mandat joi, sau chiar Mandatum joi; și că termenul “Maundy” provine de fapt din latina mendicare, vechea franceză mendier și engleza maund, care ca verb înseamnă a cersi și ca substantiv se referă la un coș mic întins de maunders în timp ce ei Maund.
servicii
creștinismul Occidental
Joia Mare se remarcă prin faptul că este ziua în care Liturghia Crismei este sărbătorită în fiecare eparhie. De obicei ținute în Catedrala eparhiei, în această Liturghie uleiurile sfinte sunt binecuvântate de episcop, constând din mir, ulei al bolnavilor și ulei de catehumeni. Uleiul catehumenilor și al mir trebuie folosit în Sâmbăta Sfântă care vine în Vigilia Pascală, pentru botezul și confirmarea celor care intră în biserică.
spălarea picioarelor este o componentă tradițională a celebrării în multe biserici creștine, inclusiv armeană, etiopiană, Ortodoxă Orientală, Catolică Orientală, frații Schwarzenau/grupurile Baptiste germane, Bisericile fraților, menoniți și romano-catolici și devine din ce în ce mai populară ca parte a Liturghiei Joia Mare în bisericile anglicane/Episcopale, Luterane, metodiste și Presbiteriene, precum și în alte confesiuni protestante. În Biserica Catolică și în unele biserici anglicane, masa Cinei Domnului începe ca de obicei, dar Gloria este însoțită de sunetul clopotelor, care sunt apoi tăcute până la veghea Paștelui. După omilie se poate efectua spălarea picioarelor. Preasfântul Sacrament rămâne expus, cel puțin în Liturghia Catolică, până când slujba se încheie cu o procesiune care o duce la locul repoziționării. Altarul este mai târziu dezbrăcat, la fel ca toate celelalte altare din biserică, cu excepția altarului odihnei. În edițiile anterioare anului 1970, Misalul Roman are în vedere acest lucru ceremonial, însoțit de Psalmul 21/22, o practică care continuă în multe biserici anglicane. În alte confesiuni creștine, cum ar fi Biserica Luterană sau Biserica Metodistă, are loc și dezbrăcarea altarului și a altor obiecte de pe cor, ca pregătire pentru slujba sumbră de Vinerea Mare.
Creștinismul Răsăritean
în Biserica Ortodoxă Răsăriteană, caracterul Postului Mare al serviciilor este în cea mai mare parte pus deoparte. Culorile liturgice sunt schimbate de la nuanțele sumbre ale Postului Mare la culori mai festive, albul fiind obișnuit. Numai în această zi în timpul Săptămânii Sfinte, postul este relaxat pentru a permite consumul de vin și ulei.
slujba principală a acestei zile este Vecernia combinată cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare la care se citește prima Evanghelie a Patimilor (Ioan 13:31-18:1), cunoscut sub numele de “Evanghelia testamentului”, și multe dintre imnurile normale ale Sfintei Liturghii sunt înlocuite cu următorul troparion:
despre cina ta mistică, Fiule al lui Dumnezeu, acceptă-mă astăzi ca comunicant; căci nu voi vorbi despre taina ta dușmanilor tăi și nici nu-ți voi da un sărut ca Iuda. Dar ca hoțul te voi mărturisi: Adu-ți aminte de mine, Doamne, în împărăția ta.
când este necesar pentru a umple sacramentul pentru împărtășirea bolnavilor într-un moment care nu urmează unei dumnezeiești Liturghii, un miel (oștire) suplimentar este sfințit în această zi, intinctat, acoperit și lăsat să se usuce până în Sâmbăta Mare, când este împărțit, complet uscat cu o flacără de lumânare și piesele plasate în artofor.
în Catedrale și mănăstiri se efectuează în mod normal ceremonia spălării picioarelor.
când este nevoie să se consacre mai mult mir, aceasta este săvârșită de patriarhi și de alți șefi ai diferitelor biserici autocefale.
seara, după Liturghie, toate draperiile și veșmintele sunt schimbate în negru sau în altă culoare a Postului Mare, pentru a semnifica începutul Patimilor.
începând din Joia Mare și sfântă, slujba de pomenire a morților este interzisă până după Duminica Toma.
obiceiuri locale
- în practica greacă, Taina ungerii este săvârșită în miercurea mare ca pregătire pentru primirea Sfintei Împărtășanii în Joia Mare și Paștele, un obicei care a apărut atunci când Grecia era sub controlul Otoman și preoții parohiali, fiind needucați, nu aveau voie să audă mărturisirea, așa că acest sacrament, prin care se crede că păcatele sunt iertate, a ajuns să fie săvârșit.
- în tradiția greacă, se face o procesiune în timpul slujirii celor douăsprezece Evanghelii ale Patimilor. Are loc după citirea celei de-a cincea Evanghelii în timpul cântării “astăzi cel care a atârnat”. În timpul acestei procesiuni, o cruce mare cu trupul lui Hristos este purtată în toată Biserica, în timp ce luminile sunt stinse, clopotele sunt bătute încet, iar credincioșii se prosternează. Crucea, cu trupul lui Hristos atârnat pe ea, este așezată în fața ușilor împărătești. Icoana lui Hristos de pe cruce (uneori cu cuie care o aplică) este lovită pe mâini și picioare cu o piatră de mai multe ori și este apoi ridicată în fața Bisericii, unde este încremenită.
- în unele tradiții slave, o procesiune mai mică se face în timpul celor douăsprezece Evanghelii ale Patimilor imediat înainte de concediere cu o icoană a răstignirii lui Hristos care este așezată pe standul central al icoanei, unde este cent de cler și apoi venerat.
obiceiuri și nume din întreaga lume
- sărbătorile de Joia Mare din Regatul Unit (numite și Royal Maundy) implică astăzi monarhul (din 1952, Regina Elisabeta a II-a) Oferind “pomană” persoanelor în vârstă meritate (un bărbat și o femeie pentru fiecare an al vârstei suveranului). Aceste monede, cunoscute sub numele de Maundy money sau Royal Maundy, sunt distribuite în poșete roșii și albe. Acest obicei datează de la regele Edward I. punga roșie conține monedă obișnuită și este dată în locul mâncării și îmbrăcămintei. Punga Albă conține monedă în valoare de un ban pentru fiecare an de vârstă a suveranului. Din 1822, mai degrabă decât banii obișnuiți, suveranul dă monede Maundy, care sunt special bătute 1, 2, 3 și 4 bucăți de penny și sunt mijloace legale de plată. Serviciul la care are loc acest lucru se rotește în jurul bisericilor engleze și galeze, deși în 2008 a avut loc pentru prima dată în Irlanda de nord la Catedrala Armagh. Până la moartea regelui Iacob al II-lea, monarhul ar spăla și picioarele oamenilor săraci selectați. Există o schiță veche, făcută din viață, a Reginei Elisabeta I spălând picioarele oamenilor în Joia Mare.
- popularul nume German gr Inktiftndonnerstag înseamnă fie “joia de doliu”, fie”joia verde”. Alte nume sunt Hoher, Heiliger, și Wei Elector Donnerstag (joi înalt, Sfânt și alb, cu “alb” referindu-se la culoarea liturgică asociată cu Joia Mare).
- în Republica Cehă și Slovacia, ziua se numește Zelen Xvtvrtek sau respectiv zelen Xvtvrtok, însemnând din nou “joia verde”. Deoarece clopotele bisericii Tac până în Sâmbăta Mare, numită aici “sâmbăta albă”, pentru că” au zburat la Roma”, în unele regiuni sunt înlocuite de grupuri de copii care se plimbă prin satul lor și fac zgomot cu zornăitoare de lemn. Oamenii ies pe ușă și le dau bani.
- tradiția clopotelor tăcute se găsește și în Luxemburg: clopotele Tac până la Paște, pentru că “au zburat la Roma pentru spovedanie”, așa că copiii ies în stradă, chemând oamenii la biserică cu melancolie din lemn.
- în Malta, Joia Mare este cunoscută sub numele de Xvamis ix-Xirka (Joia comuniunii) și tradiția de a vizita șapte biserici (vezi mai jos) se numește is-seba’ visti sau is-Sepulkri.
- în Galeză, Joia Mare este Dydd Iau Cablyd.
- în Danemarca Joia Mare (sk oktocrtorsdag) este o sărbătoare publică.
- în Norvegia Joia Mare (SKJ unktorrtorsdag) este o sărbătoare publică.
- în Suedia Joia Mare (sk unktocrtorsdagen) este conectat la folclorul vechi ca Ziua Vrăjitoarelor. Copiii mici se îmbracă adesea ca vrăjitoare și bat la uși obținând monede sau bomboane pentru ouăle de Paște.
- în Bulgaria Joia Mare se numește Veliki Chetvurtuk (Joia Mare) și este în mod tradițional ziua în care oamenii își colorează ouăle de Paște și efectuează alte treburi casnice orientate spre pregătirea pentru Razpeti Petuk (Vinerea Răstignirii), Velika Subota (Sâmbăta Mare) și Velikden (Ziua Paștelui).
- în Kerala, un stat din sudul Indiei, unde creștinii Sfântului Toma sau Nasrani sunt în populație mare, această zi este observată cu mare respect. Această zi este numită Pesaha, un cuvânt Malayalam derivat din cuvântul Aramaic sau ebraic pentru Paște – Pașa sau Pesah – comemorând Cina cea de Taină a lui Isus Hristos în timpul Paștelui din Ierusalim. Aceasta este, de asemenea, o sărbătoare publică declarată la nivel de stat de către Guvernul Kerala. Tradiția de a consuma Pesaha appam sau Indariyappam după slujba bisericii este respectată de întregul popor Nasrani până în ziua de azi. Serviciile speciale lungi urmate de Sfânta Qurbana se desfășoară în timpul Pesaha Eva sau la mijlocul nopții până dimineața în Bisericile creștine siriene. Creștinii Sfântul Toma sau Nasrani trăiesc peste tot în lume, inclusiv în Statele Unite. De asemenea, ei sărbătoresc această zi ca ‘Pesaha Yasashchya’ (Joia Mare), având slujbe de împărtășanie în parohii, urmând Liturghia denominațiilor respective din Kerala.
- în Filipine, ziua este oficial cunoscută sub numele de Huwebes Santo sau ” Joia Mare “(termenul” Joia Mare ” este rar folosit). Majoritatea afacerilor sunt închise în timpul Triduumului de Paște, centrele comerciale deschizându-se sâmbăta neagră. Posturile de televiziune și radio terestre fie se dezactivează complet în timpul Triduumului, fie funcționează la ore mai scurte cu programare specială; canalele prin cablu își păstrează de obicei programarea normală. Ziarele nu publică în Joia Mare și Vinerea Mare.
- dacă statuile și crucifixele au fost acoperite în timpul pasiunii (ultimele 2 săptămâni ale Postului Mare, cel puțin în misalul Catolic din 1962), copertele crucifixului au voie să fie albe în loc de violet pentru Joia Mare.
sărbătoare publică
Joia Mare este o sărbătoare publică în Danemarca, Islanda, Norvegia, Spania, Paraguay, Columbia, Costa Rica, Venezuela și Filipine.
șapte Biserici
tradiția de a vizita șapte biserici în Joia Mare este o practică străveche, probabil originară din Roma.
- în Filipine tradiția se numește Visita Iglesia (spaniolă, “vizită la biserică”), unde oamenii vizitează una, șapte sau paisprezece biserici pentru a se ruga, recitând de obicei stațiile Crucii. Astăzi, stațiile sunt în mod obișnuit împărțite între biserici, dar până în anii 1970 practica era de a recita toate cele paisprezece în fiecare biserică. Este un obicei în principal urban, deoarece bisericile fiind apropiate unele de altele apar în principal în orașe și se presupune că s-au dezvoltat în epoca spaniolă, când cele șapte biserici din Intramuros, Manila erau încă în picioare. Intenția inițială a obiceiului era de a vizita Preasfântul Sacrament în altarul odihnei în Joia Mare seara, dar din moment ce nu sunt prescrise rugăciuni specifice în afară de cele pentru Papă pentru vizită, au fost folosite în schimb stațiile Crucii. Cu toate acestea, unii liturgiști filipinezi au căutat să reînvie privegherea originală cu Preasfântul Sacrament, compunând rugăciuni pentru a-i îndruma pe credincioși.
- în mai multe țări din America Latină, este, de asemenea, o tradiție de a vizita șapte biserici în noaptea de Joia Mare.
- în Singapore, vizitarea bisericilor are loc la scurt timp după masa de seară a Cina cea de Taină. Rugăciunile la fiecare biserică constau din șapte repetări ale fiecărei rugăciuni a Domnului, Ave Maria și Gloria Patri. Datorită noii tendințe a Liturghiei târzii (uneori 7 sau 8 pm-pentru a permite mai multor persoane să meargă la biserică), nu ar fi posibil să depășim opt biserici (chiar și în zona orașului unde nu sunt la fel de răspândite ca în zonele rezidențiale exterioare) înainte de a se închide la miezul nopții. Există o atmosferă festivă, cu vânzarea de băuturi, chifle calde și alte gustări locale, în special kueh ko chee, care este tradițional pentru Joia Mare. Familiile Catolice observante au o masă ‘Cina cea de Taină’, în așteptarea postului a doua zi.
- în India, obiceiul este de a vizita paisprezece biserici, câte una pentru fiecare stație a Crucii. Acest lucru se face în mod tradițional în Joia Mare seara, dar pelerinajul se face mai des în dimineața Vinerii mari sau în orice zi a Postului Mare. De obicei, ar participa familii întregi, de obicei postind pe durata ritului, dar în zilele noastre este întreprins și de grupuri devoționale parohiale.9
imagini pentru copii
-
binecuvântarea mir
-
Reading of the 12th Passion Gospel on Great and Holy Thursday.
Leave a Reply